Revedere

Adela Popescu-Revedere

"Revederea-mi dă fiori,nu mai eşti o amintire..."

-Vei putea să opreşti timpul pentru mine?,l-am întrebat eu lăcrimînd.

-De ce?

-Pentru că mă sufocă graba lui. Am nevoie de timp,mult timp,să mă adun,să mă înţeleg,dar timpul n-are timp să mă aştepte...

-Timpul are timp. Noi nu avem. Ne grăbim prea mult să înţelegem acum,ceea ce trebuie să înţelegem mai tîrziu. Ne grăbim să judecăm mult,înainte de a afla adevărul. Dar,niciodată,nu ne grăbim să iubim mult,mai mult,sau chiar,prea mult...

-Timpul meu e timp de plîns,Radule,căci timpul de zîmbit a trecut în grabă. Ăsta e timpul meu...Limitat. Sec. Dureros.

-Dar iubirea?

-Iubirea a apus. M-a uitat. M-a pedepsit,pentru că am fost prea fericită. Acum plătesc.

-Eu cred că tu te-ai privat de iubire,căci te-i ascuns în singurătatea ta,te-ai izolat.

-Tu nu ştiai că singurătatea mea mi-e cea mai bună companie? Mă înţelege,mă ascultă,nu mă refuză nicicînd...

-Mă primeşti în singurătatea ta?

-Nu e loc decît pentru mine în ea.

-Lasă-mă să-mi contopesc sufletul cu al tău,să mă alătur ţie,să fim unul.

-Cu tine,n-ar mai fi singurătate...

-Atunci,să fie iubire...

Fragment din cartea "Singură cu mine"(care va fi publicată în curînd)