Dincolo de orice iarnă, se află o primăvară în așteptare. Dincolo de orice gând negativ, se ascunde un fir de speranță care așteaptă să răsară. Dincolo de orice moment de singurătate, se află o multitudine de alte momente în care va domni iubirea. Noi, oamenii, suntem obișnuiți să disperăm, să cădem pradă deziluziilor, să ne simțim părăsiți, neiubiți, netrebnici, însă pentru fiecare om există acea fărâmă de bucurie la o margine de drum. Poate chiar în mijlocul celui mai întortocheat. Poate că lumina se află în cea mai întunecată peșteră. Poate că ceea ce căutăm se află exact în locul în care ne e teamă să intrăm.
Suntem obișnuiți să dăm frâu liber temerilor și nesiguranțelor noastre lăuntrice. Suntem obișnuiți să ne lăsăm ghidați de propriile himere care ne sfâșie. Suntem obișnuiți să trăim cu propriile coșmaruri, cu propriile născociri care ne tulbură. Adesea, s-ar părea că suntem obișnuiți cu suferința. S-ar părea că suntem dependenți de ea și nu ne dorim s-o depășim.
Nu luptăm suficient. Preferăm să rămânem în miez de iarnă, decât să pornim în căutarea primăverii. Preferăm întunericul în locul luminii. Preferăm să stăm în umbră, decât să căutăm strada zilelor senine. Prea ne obișnuim să purtăm după noi regrete, deziluzii, temeri, singurătate, complexe și să trăim cu ele ca o condamnare, ca o sentință. Ne obișnuim să trăim în umbra visurilor pe care le-am dori realizate, dar din teamă – le înăbușim în subconștientul nostru; ne eschivăm și ne retragem undeva unde să nu ne vadă nimeni și să trăim în miezul închipuirilor fără temei.
Însă, durerile, adeseori, sunt rodul imaginației noastre. Și chiar mai mult – sunt rodul temerilor noastre. Se întâmplă să rămânem ascunși într-un loc umbrit și să ne plângem de nereușite și dezamăgiri fără a face un singur pas pentru a le depăși. Nu realizăm la timp faptul că florile nu înfloresc niciodată la loc dosit, soarele nu strălucește niciodată noaptea. Pentru fiecare dintre noi există o stradă a zilelor senine. Dar pentru a ajuns acolo, e nevoie să luptăm până și cu noi înșine. Atunci când speri, crezi, lupți - învingi!
Strada Zilelor Senine începe acolo unde începe speranța. Acolo unde începem să credem, să luptăm, să zâmbim, să ridicăm ochii spre cer și ne lăsăm privirile scăldate în lumina soarelui, acolo unde iubim și să ne lăsăm iubiți. Din suflet, cu suflet!
Vă las o piesă plină de optimism, pozitivism și speranță de la formația AKORD! Senini să fim, și să așteptăm, căci...
"Ea însă vine, vine
Pe Strada Zilelor Senine..."
Pe Strada Zilelor Senine..."
Marinela Lungu
01.07.2020
