A dat în floare literatura

Săptămâna trecută am avut parte de o adevărată primăvară a literaturii datorită desfășurării ediției a XXIII-a a Salonului Internațional de Carte. Este o perioadă pe care o aștept întotdeauna cu nerăbdare, întrucât vine cu o avalanșă de evenimente literare: lansări de carte, întâlniri cu autorii, dar și o gamă bogată de cărți pentru toate vârstele. Perioada de desfășurare (4 zile) este o adevărată desfătare pentru iubitorii de lectură, dar și pentru scriitori, care se bucură de un program plin și bogat prin care își întâlnesc cititorii și le vorbesc despre cele mai noi creații. 

Anul acesta, Editura "Prut Internațional" m-a inclus și pe mine în program cu al doilea roman, apărut recent - Să nu mă lași. După prima lansare, a venit și cea de-a doua, care a avut loc sâmbătă, 13 aprilie, în incinta librăriei BookStore. 

Mulțumiri colosale scriitorului Leo Bordeianu pentru prezența și susținerea
pe care mi-a oferit-o încă de la început.
Mă bucur să am alături oameni de la care pot și am ce învăța!

Mulțumiri și autorului Dumitru Rău pentru prezență și vorbe calde.
Vă recomand cu drag noul său roman Umbre de Trandafir

E frumos să ai alături oameni de la care să poți învăța, care să te
sprijine, să te îndrume, să te ajute să progresezi.
E frumos să cunoști astfel de oameni prin intermediul cărții,
căci nu în zadar cartea e prietenul omului.
Mulțumiri din suflet scriitorului Leo Bordeianu pentru TOT!

Mulțumiri și doamnei Aliona Grati pentru moderarea lansării din
cadrul Salonului Internațional de Carte.

Duminică, în ultima zi a Salonului, la festivitatea de închidere și decernare a premiilor, romanul "Să nu mă lași" a fost distins cu premiul "Bibliotecii Naționale pentru Copii "Ion Creangă"". Acest premiu nu-mi aparține mie, ci lucrării mele, căci acolo am despus lacrimi și zâmbete deopotrivă. Acolo am dat tot ce am avut mai bun din mine, în speranța că ceea ce voi scrie nu va fi în zadar. Iar acum mă conving că, într-adevăr, nu a fost zadarnică munca mea. Nu premiul în sine îmi confirmă acest lucru, ci faptul că voi, cititorii, mă citiți și veniți către mine cu frumoasele voastre impresii. Mulțumesc pentru că ați găsit timp să-mi deschideți cartea. Și totodată, mulțumesc că n-ați închis-o fără a o citi. 

Mulțumesc membrilor juriului care mi-au oferit șansa să mă întorc acasă cu acest premiu care mă responsabilizează nespus de mult și îmi sporește dorința de a veni către voi cu lucrări din ce în ce mai bune. Acum întrebările despre ce urmează nu contenesc... Nu știu nici eu să spun exact ce urmează. Știu că mai am un roman pus la rece. Când îi va veni timpul, se va îndrepta către voi. Până atunci, vă las cu poze de la evenimente și cu toate gândurile mele pline de recunoștință! 

Totodată, țin să mulțumesc încă o dată tuturor celor datorită cărora romanul meu a văzut lumina tiparului, începând cu scriitorii Aurelian Silvestru, Leo Bordeianu, Vasile Romanciuc, și bineînțeles întregii echipe de la Editura Prut Internațional, precum și Ministerului Educației, Culturii și Cercetării pentru sprijin și șansa de a-mi vedea visul realizat.

Amintesc că romanul "Să nu mă lași" poate fi găsit în toate rețelele de librării ProNoi și Librarius, dar poate fi comandat online și aici.

Marinela Lungu

17.04.2019

Oamenii...

Oamenii sunt cărți pe care nu le poți citi după copertă. Pe unii nu ajungi să-i înțelegi nici măcar după ce le-ai citit conținutul sau dacă i-ai înțeles – conținutul acestora te-a dezamăgit. Pe alții îi înțelegi de la prima pagină, iar lectura este una care îți înmiresmează sufletul.

Unii oameni sunt drumuri care nu duc nicăieri. Drumuri pe care mergi și obosești: totul e rece și sumbru. Alții sunt cărări care duc spre ieșirea din labirintul în care deseori ne aruncă viața. Ei vin ca o scăpare și ajung să ne îndrepte în direcția corectă.

Unii oameni sunt corăbii pe mare care ne salvează de furtuni, iar alții sunt însăși furtuna care ne tulbură marea și ne aruncă în brațele disperării.

Unii oameni sunt copacii la umbra cărora ne odihnim în zilele toride, iar alții sunt cei care ne privează de căldură și lumină în zilele posomorâte.

Unii oameni sunt păsări călătoare care ne părăsesc atunci când se face frig, când începe să plouă, când vine greul și până și cerul pare că se prabușește pe pământ, iar alții sunt păsări care rămân și iarna, suportând frigul alături de noi, devenind chiar și cuibul unde ne-am putea încălzi.

Unii oameni sunt gări de așteptare: pustii, lungi și mereu friguroase. Gări în care mereu se așteaptă, însă zadarnice-s toate așteptările, căci niciodată nu sosește nimeni. Golul se păstrează în permanență, iar alții sunt gări de sosire. Gări în care se râde, se bucură, se regăsesc suflete, gări în care pătrunde lumină.

Unii oameni sunt doar cuvinte, promisiuni și jurăminte. Toate despre iubire, susținere și prezență permanentă, însă lipsite de fapte care să le confirme. Alții vorbesc doar prin fapte, iar cuvintele rămân dosite undeva…

Unii oameni sunt doar case în care poți să vii, alții sunt și cămine care te așteaptă.

Unii oameni sunt ploi permanente cu stropi mărunți și reci, iar alții sunt razele de soare care pătrund chiar și printr-un geam umbrit de tristețe.

Unii oameni sunt spini. Alții pot fi și flori. 

Unii oameni sunt simpli trecători. Simpli actori. Simpli pasageri. Încercări. Experiențe. Lecții. Iar alții…binecuvântări, mângâieri, minuni, Îngeri…

Marinela Lungu

09.04.2019

Recenzie: "Umbre de Trandafir" de Dumitru Rău

Spuneam la recenzia precedentă că nu obișnuiesc să scriu recenzii decât dacă o carte mă impresionează în mod special. Iată că vin cu o nouă avalanșă de emoții postlectorale care se datorează romanului lansat recent de Dumitru Rău - Umbre de Trandafir. De altfel e și primul său roman, după ce a debutat (cu succes) în poezie.

O carte mică cu suflet mare. Asta e.

Eu pun accent pe calitate, nicidecum pe cantitate. Volumul este doar pentru ochi. Conținutul este pentru suflet, iar dintre cele două, doar cel din urmă are capacitatea obiectivă de a percepe valoarea, întrucât aceasta se află în interior.

Romanul lui Dumitru Rău este de o profunzime surprinzătoare. Captivează, sensibilizează încă de la primele cuvinte. Autorul dă dovadă de sufletism și talent, cele două îmbinate într-o manieră perfectă.

Titlul metaforic ne introduce imediat în atsmofera de dincolo de el printr-o ușoară stare meditativă: ce semnificație are umbra? Ce semnificație poartă trandafirul? De ce le-a combinat autorul atât de frumos și care e secretul din spatele acestuia? "Umbre de Trandafir" este o poveste pe care nu o poți doar citi, întrucât aceasta îți solicită și implicare emoțională. O trăiești. Și simți cum te doare, te macină, te înlăcrimează. Pentru că e presărată de emoții, de emotivitate, de sentimente și trăiri la care nu poți rămâne absent. Un număr restrâns de pagini, dar o avalanșă puternică de stări și emoții care te cuprind încă de la prima pagină și nu te abandonează nici măcar la ultima.

Există cărți mari, voluminoase, dar mici la nivel de conținut. Sărace în expresii artistice și pe alocuri parcă lipsite până și de inspirația autorului. Nu e și cazul lui Dumitru Rău. Acesta, dimpotrivă, demonstrează capacitatea de a analiza dintr-un unghi ascuțit realitatea și de a transforma până și banalitatea cotidianului într-o lectură surprinzător de plăcută. Cuvintele sunt simple, dar vin din suflet. Sunt bine-alese, sunt așezate cu grijă. Nimic de prisos, nimic vulgar, nimic nepotrivit.

O poveste care doare. O carte care plânge nu doar prin picăturile de ploaie de pe copertă, ci și prin conținutul acesteia. O carte care se trăiește, căci trăită a fost și de cel care a scris-o. 

Sincere Felicitări!

• Atunci când se unesc două inimi, doar țărâna proaspătă poate să despartă totul ca printr-o perdea de rădăcini și putregai.
• Nu știu dacă are rost să te superi pe cineva care a pierdut totul...
• Oamenii sunt povești fără sfârșit. Și chiar dacă ajungi la capăt, tot vrei să spui o poveste sau pur și simplu să rupi o floare. 
• Tot ce e nou ne face pentru moment atât de mici...
• Iar uneori, când îți pare că totul s-a sfârșit, vrei să spui o poveste, ca și cum ai rupe o floare...

Marinela Lungu

08.04.2019