duminică, 23 august 2015

Povestea romanului meu

Acum fix un an – 23 august 2014, am pus primele cuvinte în ceea ce îmi doream eu să pot numi ROMANUL MEU „Singură cu mine”. De ce „singură cu mine”? Pentru că aceasta este sintagma care mă reprezintă cel mai mult. Şi nu mă refer la o singurătate similară cu izolarea, din contră, „singură cu mine” înseamnă o întîlnire cu propriul EU, o relaţie armonioasă cu mine însămi, o linişte între gînduri, o autoanaliză, o meditaţie, o necesitate…pentru că oricît am nega, cu toţii avem momente în care tot ce ne dorim este să putem fi singuri cu noi înşine şi să facem curat în suflete…

Am legat de această sintagmă o poveste pe care îmi doream s-o duc la capăt. Ştiam unde mi-e pornirea, prin ce etape trebuie să trec şi unde să sfîrşesc. Aşa că la 23 august 2014 am început să scriu şi am continuat în ciuda faptului că nu aveam mereu posibilitatea să scriu cît mi-aş fi dorit, pentru că oboseala şi lipsa timpului îşi puneau cuvîntul ,iar  astfel ideile îmi fugeau. Însă niciodată nu am lăsat baltă…îmi doream să-l scriu şi să spun ceea ce am de spus.
Romanul mă reprezintă în totalitate, chiar dacă nu este povestea mea. M-am inspirat tot din realitate. Din ceea ce am văzut, din ceea ce am simţit fiind un simplu spectator la durerea cuiva şi mi-am dorit ca cei care vor citi să realizeze ce este bine şi ce nu, ce aduce fericire şi ce nefericeşte, şi că nu orice teatru cu declaraţii înseamnă iubire.

Romanul „Singură cu mine” oglindeşte un adevăr dur, un adevăr actual care frămîntă mulţi oameni şi distruge multe suflete. Romanul va deschide mulţi ochi, dar de asemenea va închide multe inimi. Romanul va face unii cititori să realizeze în sfîrşit că viaţa pe care o trăiesc este una străină şi că oamenii pe care-i au alături sunt neporiviţi. Romanul va face ca lacrimile să curgă inevitabil, pentru că redă o realitate pe care toţi o trăim , mai mult
am dorit ca cei care vor citi să realizeze ce este bine şi ce nu, ce aduce fericire şi ce nefericeşte, şi că nu orice teatru cu declaraţii înseamnă iubire.

Romanul „Singură cu mine” oglindeşte un adevăr dur, un adevăr actual care frămîntă mulţi oameni şi distruge multe suflete. Romanul va deschide mulţi ochi, dar de asemenea va închide multe inimi. Romanul va face unii cititori să realizeze în sfîrşit că viaţa pe care o trăiesc este una străină şi că oamenii pe care-i au alături sunt neporiviţi. Romanul va face ca lacrimile să curgă inevitabil, pentru că redă o realitate pe care toţi o trăim , mai mult sau mai puțin. Romanul va fi unul în care se vor regăsi mulţi dintre cititori, îşi vor regăsi trăirile sufleteşti, luptele zadarnice pentru oameni care nu merită, iubirea pe care o oferă persoanelor nepotrivite, suferinţa cu care îşi otrăvesc sufletele şi motivele ireale pentru care sunt aruncaţi în infern, doar pentru că îşi lasă sufletele în mîinile oamenilor care nu le merită. Romanul ilustrează o iubire, însă nu una care vindecă, ci una care îmbolnăveşte. O iubire murdară, care trage în jos, arde, distruge şi sugrumă. O iubire care domină, posedă, răneşte şi otrăveşte.  O iubire asemeni unui drog: dăunătoare, dar totuşi atît de necesară. Oare cît trebuie să lupte un suflet ca să evadeze din strînsoarea unei astfel de iubiri? Romanul „Singură cu mine” urmăreşte această întreagă luptă cu tot cu finalul ei.


Finalul nu este nici tragic, nici pesimist, nici negativ. Este un final real! Are un mesaj optimist, care inspiră putere şi speranţă, care îndeamnă să ne înconjurăm cu oameni potriviţi, oameni buni şi calzi, este un mesaj care inspiră curaj!

                       „Mai bine singură cu mine, decît singură cu cineva…”



 După ce am finisat romanul a cărui scriere a durat 6 luni, a urmat o perioadă la fel de dificilă, poate chiar mai dificilă, pentru că urma să-l înmînez unor oameni cu experienţă, cu capacităţi înalte care să mă ajute, să mă îndrume şi să-mi ofere o părere.




Primul a fost domnul Vladimir Beşleagă, scriitorul secolului XX, prozator, eseist, jurnalist, traducător din Republica Moldova, fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova între 1990 și 1994.
Dumnealui a fost cel care mi-a oferit  o primă părere, un prim imbold şi o primă îndrumare în ceea ce priveşte romanul meu şi scrisul în general. Am primit părerea dumnealui cu lacrimi de emoţie şi bucurie în ochi. Îi port un respect deosebit, o admiraţie şi recunoştinţă profundă pentru opera sa şi pentru faptul că a binevoit să-mi fie şi mie alături în călătoria mea.





               Al doilea a fost domnul Aurelian Silvestru, scriitor, doctor în psihologie, filolog, director fondator al Liceului de Creativitate şi Inventică „Prometeu-Prim” . În timp ce lecturam romanul său „Şi tu eşti singur?” am regăsit multe subiecte pe care le-am abordat şi eu în romanul meu. Acest lucru m-a ambiţionat să iau legătura cu domnealui şi să-i comunic despre cartea mea. Astfel am început colaborarea şi cu dumnealui, care a binevoit de asemenea să-mi citească romanul, să îmi ofere o părere, să mă ajute la redactare şi să mă sfătuiască în continuare. Este unul dintre scriitorii mei model, a cărui operă o citesc pe nerăsuflate şi nu există nicio şansă să mă plictisească.




Mă simt fericită şi totodată onorată pentru faptul că am reuşit să iau legătura cu ei, doi scriitori datorită cărora literatura noastră este mai bogată în opere de calitate, iar lumea mai bogată în valori spirituale. Cu ajutorul îndrumărilor din partea lor, a dragostei şi încrederii din partea familiei, a puterii din partea lui Dumnezeu, şi a susţinerii din partea prietenilor sunt sigură că voi ajunge să-mi ţin romanul îi mîini şi o dată cu acest lucru să-mi împlinesc cel mai mare vis.

Vă mulţumesc vouă, tuturor celor care îmi sunteţi alături în această călătorie, care mă citiţi şi mă motivaţi să continui! Cu siguranţă romanul meu va spune multe şi vă va ajuta mult, la fel cum m-a ajutat şi pe mine. Scrisul înseamnă pentru mine o eliberare, o necesitate şi o bucurie infinită.

Şi pentru că aveam nevoie să pot să mă transpun în nişte situaţii străine mie pentru a scrie romanul cu stări trăite la maximă intensitate, am reuşit acest lucru cu ajutorul unor melodii pe care le afişez mai jos:

Cezara – Să nu mă laşi

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu