marți, 7 octombrie 2014

Întîlnire cu mine


În fuga grabită prin cele 12 ore ale unei zile, niciodată nu reuşim să ne gestionăm timpul în aşa mod încît să ne mai rămînă o oră, două libere.
Există timp pentru muncă, pentru treburi casnice, pentru planuri, pentru alegerea ţinutei, pentru navigarea pe internet sau privirea filmelor plictisitoare…
Dar aceste 12 ore nu ajung mai deloc pentru grija de propria persoană. Într-o săptămîna de 7 zile, avem in total 168 de ore dintre care pe toate le ocupăm mai cu nimicuri. Cel mai des cu lucruri care nu au de-a face cu noi, cu viaţa noastră, cu liniştea şi împlinirea noastră…
Eu am obosit de toate alergările mele zadarnice. Astfel, îmi micşorez singură ziua de lucru şi-mi aloc o oră în care să nu fac nimic...nici măcar să mă lupt cu gîndurile mele negative. Doar să stau în compania mea. Vreau să-mi fac timp pentru mine. Eu am nevoie…
Voi avea intîlnire cu mine şi nu voi lăsa nicio alta treabă cotidiană să mă determine să întîrzii…


Mă privesc în oglindă şi mă văd exact aşa cum sunt: Chipul meu reflectă o mare oboseală. Ochii mei sunt umflaşi si încă mai lăcrimează…Expresia feţei este una tristă, iar mîinile îmi tremură şi picioarele îmi strigă să iau loc pentru că nu mai rezistă. Creierul meu cere repaus şi refuză categoric să gîndească. Pătrund în adînc să-mi caut sufletul şi îl găsesc plîngînd și suspinînd. Încă tremură de frig şi frică .Aşa că mă aşez mai aproape ca să-l aud mai bine, iar el îmi povesteşte şoptit:
De ce plîng? Pentru că tu ai uitat de mine! Ai uitat să-ţi foloseşti buzele pentru a zîmbi,nu doar pentru a răspunde întrebarilor. În fiecare clipă în care tu nu vrei să zîmbeşti,eu mă usuc…
Ai uitat să mă scoţi la lumină de frică sî nu ard,dar soarele nu ştie doar a mistui, ci şi a încălzi. Iar tu m-ai inchis în intuneric, praf şi răceală. Ai uitat să spui ceea ce simţi. Atunci cînd eu îţi vorbesc, tu nu mă asculţi, pentru că ţi-e teamă c-aş putea spune ceva gresit şi ai putea fi dezaprobată de cei din jur. Dar gandeste-te că daca ceilalţi nu vor accepta ceea ce vei spune, asta nu înseamnă că ai greşit.
Nu-ţi  faci timp de mine. Nu prea vibrez de fericire. Faci toate lucrurile în grabă. Nu-ţi oferi timp să le simţi amprenta mai pronunţată din frică. Ăsta ţi-e cel mai mare defect-frica! Orice greu ţi se pare ocean. Orice schimbare ţi se pare de nesuportat. Tu poţi, dar ţi-e frică să poţi mai mult. Îndrăzneşte să îndrăzneşti mai mult.Şi ascultă-mă mai des, ia-mă în vizor. Fă-ţi timp să mă vizitezi sau mai bine ia-mă peste tot cu tine. Ştiu că ai impresia că nu mă împac deloc bine cu raţiunea, dar crede-mă că am face o echipă extraordinară…

L-am ascultat tăcută şi l-am luat în palme. Era micuţ, firav şi naiv. Am hotărît să-l iau cu mine şi să nu-l ascund din frică…Frica n-are legătură cu fericirea, liniştea sau împlinirea. Ea doar le impiedică. 
Eu n-o să-mi ascund niciodată sufletul…nu din teama că n-aş reusi, ci din mila pentru cei care nu-l au deloc…
Marinela Lungu
07.10.2014


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu